26 februarie 2009

Simtire

Te`ncurci in vorbe si`n priviri si`n gesturi si emani incertitudine.
Si privesti in gol, in fata ta proiectandu`se defapt gandul, si gandul acesta te transforma intr`un orb ce nu mai realizeaza diferenta dintre realitate si fictiune. In jurul tau e nimic, si nimicul acesta te inspaimanta iar cand totul devine ceva, ceva`ul nu mai este nimic special.
Toate acestea pentru ca suntem creati pentru a simti totul pana in maduva oaselor, pentru ca este greu sa ajungi sa simti dar este mai groaznic si mai crunt sa nu simti nimic.
Iar cand simti, ai impresia ca va dura o eternitate si ca te vei bucura de fiecare clipa in care esti plin, conturat de afecte pentru ca mai apoi sa realizezi ca sunt niste lucruri spontane, niste emotii usor consumabile si al caror savoare se pierde usor si etern.
Pana la urma, si eternitatea se consuma cu fiecare clipa care trece, si fiecare clipa care trece este o ruptura din mine, din tine, din noi toti in diferite feluri.
Iar clipele in care descrii ceea ce simti sunt mai placute pentru ca retraiesti totul, nu cu aceeasi intensitate dar cu aceeasi dorinta .

3 comentarii: