Esti fraged ca o boaba de cafea,
Ce`si imprastie mireasma`n calea mea,
Ma trezesti si m`ametesti usor,
Mirosind a tine si a dor.
Amar te versi in universul gol
Si te ridici absent, incet, domol
Pentru ca mai apoi sa nu existi,
Doar ca o aroma sa persisti..
2 martie 2009
1 martie 2009
E cateodata incredibil ce simti, si lucrul de la care provine sentimentul tau.Izbucneste in tine cate`o eruptie de emotii de la un zambet sau de la o privire, de la o imbratisare sau de la o atingere inocenta iar cand iti amintesti de acea simtire stai si te intrebi oare cum a fost posibil. Iar raspunsul.. raspunsul e tot un sentiment ce apare spontan, e o incertitudine sustinuta de tot ce ne inconjoara..
O primavara frumoasa tuturor!
O primavara frumoasa tuturor!
26 februarie 2009
Simtire
Te`ncurci in vorbe si`n priviri si`n gesturi si emani incertitudine.
Si privesti in gol, in fata ta proiectandu`se defapt gandul, si gandul acesta te transforma intr`un orb ce nu mai realizeaza diferenta dintre realitate si fictiune. In jurul tau e nimic, si nimicul acesta te inspaimanta iar cand totul devine ceva, ceva`ul nu mai este nimic special.
Toate acestea pentru ca suntem creati pentru a simti totul pana in maduva oaselor, pentru ca este greu sa ajungi sa simti dar este mai groaznic si mai crunt sa nu simti nimic.
Iar cand simti, ai impresia ca va dura o eternitate si ca te vei bucura de fiecare clipa in care esti plin, conturat de afecte pentru ca mai apoi sa realizezi ca sunt niste lucruri spontane, niste emotii usor consumabile si al caror savoare se pierde usor si etern.
Pana la urma, si eternitatea se consuma cu fiecare clipa care trece, si fiecare clipa care trece este o ruptura din mine, din tine, din noi toti in diferite feluri.
Iar clipele in care descrii ceea ce simti sunt mai placute pentru ca retraiesti totul, nu cu aceeasi intensitate dar cu aceeasi dorinta .
Si privesti in gol, in fata ta proiectandu`se defapt gandul, si gandul acesta te transforma intr`un orb ce nu mai realizeaza diferenta dintre realitate si fictiune. In jurul tau e nimic, si nimicul acesta te inspaimanta iar cand totul devine ceva, ceva`ul nu mai este nimic special.
Toate acestea pentru ca suntem creati pentru a simti totul pana in maduva oaselor, pentru ca este greu sa ajungi sa simti dar este mai groaznic si mai crunt sa nu simti nimic.
Iar cand simti, ai impresia ca va dura o eternitate si ca te vei bucura de fiecare clipa in care esti plin, conturat de afecte pentru ca mai apoi sa realizezi ca sunt niste lucruri spontane, niste emotii usor consumabile si al caror savoare se pierde usor si etern.
Pana la urma, si eternitatea se consuma cu fiecare clipa care trece, si fiecare clipa care trece este o ruptura din mine, din tine, din noi toti in diferite feluri.
Iar clipele in care descrii ceea ce simti sunt mai placute pentru ca retraiesti totul, nu cu aceeasi intensitate dar cu aceeasi dorinta .
23 februarie 2009
21 februarie 2009
20 februarie 2009
Mergand pe strada astazi, priveam la toti acesti oameni..
Toti erau grabiti, infrigurati, si unii vorbeau zgomotos la telefoanele din mainile inghetate. Imi ascultam muzica si ma gandeam la ei toti, apoi priveam zapada si iarasi oamenii si tot amestecul asta de zapada si oameni, si era atat de trist. Poate trist pentru ca asa ii vedeam eu, sau poate trist pentru ca asa este. Oricum.. nu multe din persoanele ce treceau pe langa mine aveau curajul sa ma priveasca in ochi.. Si eu ii priveam pe toti, si ma intrebam de ce le e frica sa-si lase privirea in ochii mei..
Si tot azi, seara, devenisem unul dintre oamenii care nu mai au curaj sa`i priveasca pe ceilalti in ochi..
Toti erau grabiti, infrigurati, si unii vorbeau zgomotos la telefoanele din mainile inghetate. Imi ascultam muzica si ma gandeam la ei toti, apoi priveam zapada si iarasi oamenii si tot amestecul asta de zapada si oameni, si era atat de trist. Poate trist pentru ca asa ii vedeam eu, sau poate trist pentru ca asa este. Oricum.. nu multe din persoanele ce treceau pe langa mine aveau curajul sa ma priveasca in ochi.. Si eu ii priveam pe toti, si ma intrebam de ce le e frica sa-si lase privirea in ochii mei..
Si tot azi, seara, devenisem unul dintre oamenii care nu mai au curaj sa`i priveasca pe ceilalti in ochi..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
